CU CAPUL ÎN NORI
de Marian Florentin Ursu
*
Sunt doar un om cu capu-n nori,
Ce toarnă vin peste cuvinte
Când pleacă stoluri de cocori
Cu toate-aducerile-aminte
Nu sunt nici bun, nu sunt nici rău,
Nu vreau nimic, nu cer nimic,
Mă-mpiedic de destinul tău
Sau e oraşul foarte mic
Pe câmpuri sunt prea multe flori,
Pe drum prea multă inerţie,
Sunt ca un clopot printre nori
Bătând prin camera pustie
E-atâta toamnă între noi
Şi –o gară vrea să ne despartă
Şi cad salcâmi cu tot cu nori
Pe poarta-ţi veşnic încuiată
Tu calci pe frunzele de tei,
Eu calc pe propriile-mi gânduri,
Mi-e plin paharul de idei
Când scriu aceste simple rânduri
Abia mă mişc din locul meu
Pe jos e plin de visuri sparte
Când pleci, eu mă lovesc mereu
De frunze vii, de frunze moarte
Sunt doar un om cu capu-n nori,
Şi torn tăceri peste cuvinte
Când pleacă stoluri de cocori
Cu tot ce-mi mai aduc aminte
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 