Cristina Copia

pe-același loc

umbre trecătoare,
doruri vagi de reverii,
noapte și zi,
în deveniri
melancolii
caută cenușa focului
și vântul întors
pe fața ce plânge tâmpla ulmului,
trunchiul tânăr,
fără munte
timp de izvor
cu apă albă
ce duce sărutul crugului
la rădăcina bradului
cu cetină miruită fără grabă.

urme oprite
prind și aprind amintiri,
gând viscolit înspre azi
când leagăn versul cu frunze
de cerul opac,
și umbra mierlei cântă
„mi-e dor de freamătul de brazi!”
iar eu,
eu din ieri cu doruri vagi,
abia șoptesc:
„din viața mea, de ce le scazi?”

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu