PÂN' LA IZVOR
Sorbim puteri, ca din năstrapă.
Când voia Ta, Doamne, ne-adapă
Sufletul, și-n ochi ne scalzi
Mări de albastru…peste brazi.
Urcăm spre lac, pădure…iar,
Priveliști, ca de rai, apar:
Creasta Cocoșului, măiastră,
Țibleș, Gutâi – emblema noastră –
Cu fruntea fără nori, senină,
O „țară veche” în lumină.
Mi-e dor, aici, mereu să vin,
Liman, de pace sfântă plin,
Cu Mara, lza povestind
De vechi haiduci, de strajă stând .
Mi-e dor de joc moroșenesc,
De sâmbre, fluier ciobănesc,
De Înviere…în dealuri foc,
De al ortacilor „Noroc!”
Și-astfel, când simt cât îmi e dor,
Alerg, prin munți, pân’ la izvor,
Vă iau în brațe, camarazi,
MI-E DOR DE FREAMĂT LIN DE BRAZI.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 