Iubitei mele
Ai coborât din ceruri pe-a inimii dorință
Și-ai răspândit mireasmă petală cu petală,
Ca din cenușa stinsă de-atâta suferință
Să reaprinzi văpaia și ea să nu mai doară…..
Sunt cel ce-am fost pe vremuri un suflet peregrin,
Și te-am iubit cu taină și ciudă că te-aș pierde,
Cerșesc acum minunea de-a mai iubi puțin
Cu roua unei inimi arzând să te dezmierde…
Să-ți spun că suntem iarăși aceiași vechi nătângi
Doi stropi ascunși de valul oceanului amar,
Că nu mai vreau să suferi și nu mai vreau să plângi
Nici lacrimă de aur și nici mărgăritar…
Trecutul mă-nfioară și zborurile pier
Și poate că e timpul când frunze vor să cadă,
Și-n mândră resemnare din picături de cer
Voi sângera iubito, o ultimă baladă
Și-mi voi ucide timpul cu-n ultim adăpost
Învăluit de tine ca-ntr-un polen de tei,
Să ne-amintim iubirea copiilor ce-am fost
Și-n sfântă dăruire cu tine să mă ei…
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 