Vraja lunii
Se-așterne liniștea… și toate tac…
Iar noaptea peste noi încet coboară,
,, CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC,,
Își oglindește chipul alb, de ceară.
Pe unda-i lină lacul o primește
Și chipul ei mai tare se aprinde,
Luciri de-argint pe umbre risipește,
Cu brațe de lumină îl cuprinde.
Iar lacul freamătă-n adânc, ca marea,
Vrăjit de ea, în noaptea de mătase…
Pe cer, nori albi îi netezesc cărarea,
Reginei nopții… lunii maiestoase.
Privesc la cerul presărat cu stele,
Iar luna-mi pare albă, sidefie,
Magie-aduc cuvintele în ele
Și-n versuri se mai naște-o poezie.
Când zorii se ivesc, luna se-ascunde,
În jur e liniște… și toate tac…
Un tainic gând în suflet îmi pătrunde,
,, CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC,,!
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 