Constantin Mosor

SPERANȚA

Subțire precum vârful unui ac,
Chiar și atât dacă ar fi să fie,
Speranța mea, și tot nu mă dezbrac
De călimară și de poezie!

Mai am și-un toc, pe jumătate rupt!
Mi-a scăpat jos și am călcat pe dânsul!
Am înțeles că trebuie să lupt
Ca nu cumva să-l podidească plânsul!

Speranțele nu sunt mereu chiar mari.
Dar, sufletul, el vede mult mai bine,
Chiar și atunci când tu nu ești ce pari,
În ochii dimineții care vine!

Speranțele sunt de la Dumnezeu!
El n-are toate ușile închise!
Poate că, într-o zi urmez chiar eu
La pomul cu speranțe propriu-zise!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu