Ioan Avram

Cătând a lumii taină

De-atâtea ori iubito privit-am sus spre cer,
Găseam albii de râuri de unde scutur’ norii,
Urmam Calea Lactee, călătorind lejer,
Cu aripi de lumină ce ne-împărțeau cocorii.

Deși trecu o viață,cătând a lumii taină,
“ȘI AZI ÎMI PARE CALEA LACTEE UN MISTER…”
Privesc cum ea străluce în stol de opalină,
Să prind o șoaptă-n vise, cu tine, eu mai sper.

Vom merge mai departe și-om scormoni eterul
Să-i ținem companie Luceafărului blând,
Cât chipul ăsta poate ne-o ține, pișicherul,
Pe umerii albaștri ai timpului fecund.

De-om obosi vreodată, vom fi deja în cer,
Din praful cosmic poate ne-om făuri o stea,
De vom pluti prin nouri cu-al nostru vechi mister
Aș vrea Calea Lactee alături să ne stea.

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu