Ce seară rece
E seară, ruptă parcă din ghețar,
Și cerul pare o oglindă vie,
Un înger fură stelele din car,
Jucându-mi șah, în inima pustie…
Rămân pierdută-n clipe de temut,
Te-nfățișezi pe luciul apei, lin,
Un clopot dăngăne la nesfârșit
Și plouă peste mine din senin.
Îmi tulburi iar, oglinda de cristal,
Și mă condamni, la nesfârșit, să zac,
Pe malul stâng al nopții de opal,
Cu luna despletită peste lac,
Voi aștepta să mă sărute stele,
În drumul greu, din cer către pământ,
Spre dâra lor din lacrimi efemere,
Înaintez, cu trupu-aproape frânt,
Și simt sub pașii mei, atât de grei,
Dorințele, pe rând, cum le dezbrac,
Cea mai frumoasă stea e-n ochii tăi,
CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E ÎN LAC.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 