N-am cea mai bogată Țară
Autor: Andreea Văduva
N-am cea mai bogată Țară,
Știu că multe îi lipsesc,
Dar de-o frumusețe rară,
Este Ea, și mă mândresc.
Are părul – spic de grâu,
Galben ca raza de soare,
De-i ajunge pân’ la brâu,
Brâu „atins” de cingătoare.
Ochii ei – precum câmpia,
De-i privești ai renăscut,
Numele său? România,
Cu frățiori peste Prut.
Geana ei neagră și deasă,
Mamă de falnici Carpați,
Ne cheamă pe toți acasă,
Dar noi suntem tot plecați.
Lacrima-i dulce, albastră,
Dunărea și Marea Neagră,
În ea vezi durerea noastră,
Două lacrimi, o pelagră.
Gura ei – cireașă coaptă,
Ne „vorbește”… tuturor,
Bucuria, jale-ai toată,
„Tace”-n sursur de izvor.
Mâna ei frământă pita,
Cu „Tatăl Nostru” în gând,
Neajunsul și ispita,
Să mai stea puțin „la rând”.
Talpa ei purtând opinca,
Umblă mult, se-oprește rar,
Întărind parcă „lozinca”,
Că românu’-i gospodar.
N-am cea mai bogată Țară,
Știu că multe îi lipsesc,
Dar de-o frumusețe rară,
Este Ea, și… o iubesc.
- PELÁGRĂ s. (MED.) (pop.) roşeaţă, vătămătură, pecingine rea, (reg.) jupuială, bubă.
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 