Daniela Konovală

IARNĂ PE SENA…
autor: Daniela Konovală

Dragul meu, să-mi spui cum ninge lângă Sena, fără fluturi,
Fără streșini în oglindă, fără dragoste în ciuturi,
Fără-nfiorarea serii în castane aburind
Fără sobă și odaie, fără murmur de colind…

Să-mi spui dragul meu, ninsoarea cum se-așterne-n vechiul burg
Fără pletele-mi nebune zurgălăi îmbrățișând,
Fără degetele orei, clipele cum le aduni?!
Spune-mi, cum ninsoarea vine în pustiul dintre lumi?!

Cum adoarme-n braț de cețuri Sena, lacrimând tăcut?
Cum se năruie albastrul cerului necunoscut
În secunda dezgolită de-al cancan-ului pampon,
Spune-mi dragul meu, mai ninge fără-al dragostei sobor?!

Ninge singur, fantomatic în alcov la Notre-Dame,
Ninge fără bucurie peste-al săniilor hram,
Ninge cu sughiț în șoapte, trist și parcă-un pic vulgar,
Iarna asta se prelinge peste-al Senei samovar.

………………………………………………………………..

WINTER ON THE SENA …

My dear, tell me how it snows near the Seine, without butterflies,
No eaves in the mirror, no love in the city,
Without the chill of the evening in steaming chestnuts
No stove and room, no carol murmur …

Tell me, my dear, how the snow lies in the old town
Without my crazy hair , bells hugged,
Without the fingers of the hour, how do you gather the moments ?!
Tell me, how does the snow come into the wilderness between the worlds ?!

How does Sena fall asleep in the mists, weeping silently?
How the blue of the unknown sky crumbles
In the second naked of the ponpon cancan,
Tell me my dear, is it still snowing without the love of the council ?!

It snows alone, ghostly in the alcove at Notre-Dame,
It snows without joy over the sleighs of the patron saint,
It snows with hiccups in whispers, sad and a little vulgar,
This winter is dripping over the Seine samovar.
……………………………………………………………………..

HIVER SUR LA SENA …

Ma chérie, dis-moi comment il neige près de la Seine, sans papillons,
Pas d’avant-toit dans le miroir, pas d’amour dans la ville,
Sans la fraîcheur du soir dans des châtaignes fumantes
Pas de poêle et de chambre, pas de murmure de Carol …

Dis-moi, ma chère, comment la neige se trouve dans la vieille ville
Sans mes cheveux fous, les cloches se sont étreintes,
Sans les doigts de l’heure, comment recueillez-vous les moments?!
Dites-moi, comment la neige entre-t-elle dans le désert entre les mondes?!

Comment Sena s’endort-elle dans les brumes, pleurant silencieusement?
Comment le bleu du ciel inconnu s’effrite
Dans le deuxième du ponpon cancan,
Dites-moi ma chère, est-ce qu’il neige encore sans l’amour du conseil ?!

Il neige seul, fantomatique dans l’alcôve de Notre-Dame,
Il neige sans joie sur les traîneaux du saint patron,
Il neige avec le hoquet dans les chuchotements, triste et un peu vulgaire,
Cet hiver ruisselle sur le samovar de Seine.
…………………………………………………………………….

traducere: Salavastru Angela

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț