Mărețe umbre
Din bolta înstelată privesc mărețe umbre,
Cum marea lor iubire se-neacă în durere,
Cum zilele se arată din ce în ce mai sumbre,
Mândria ce-au lăsat-o, în vremuri negre piere.
Bat clopotele-n dungă pe tâmpla țării mele
Chemând la liturghie românii adevărați,
Iar glasul lor puternic străbate printre stele
Pân’ la străbunii mei, acum cu sfinții frați.
Apoi coboară-n mine și vai ce rău mă doare!
Mă doare și cerneala ce curge pe hârtie,
Mă dor în piept ciulinii crescuți peste ogoare,
Mă doare Bărăganul cu inima pustie.
Privesc vestigii sacre,lăsate în ruine
Și simt cum mă străpunge durerea printre coaste,
PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MiHAI, STEFAN, CORVINE!
Priviți la degradarea și chinul țării noastre!
Altarul se încovoaie sub nepăsarea rece,
În Prut se îneacă sarea din pleoapele uscate,
Las lacrimile lunii în mine să se înece,
Veniți mărețe umbre, salvați țara de moarte!
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 