Luminița Trăistaru

Din lut și duh

Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,
I-ai dat iubirea-n dar… divin parfum,
I-ai spus să fie roditor ca pomul,
Lumina să-ți urmeze pe-al său drum.

I-ai dat tot ce-a avut de trebuință,
L-ai păstorit cu duhul tău divin,
Dar Doamne, stropul rău de necuviință,
S-a strecurat în cupa lui de vin.

Și-a devenit un fel de oaie neagră
Care a uitat de stână și păstor,
Scenariu-i sumbru, fabrică pelagră,
S-a transformat în mare negustor.

Nu-i de mirare că ți-s ochii roșii,
Nu-i de mirare că atârni în cui,
Ai vrut să crești în stână doar coloșii
Și astăzi te-ai trezit al nimănui.

APASĂ GREU BLESTEM PE STÂNA ASTA,
Ce-i rău și ce-i pustiu târcoale dau,
Sunt lupi flămânzi care aduc năpasta
Căci patima trădării încă o beau.

Din lut și duh făcut-ai Doamne, omul,
Ai vrut să fie un strop din raza ta
Și strop cu strop, în el ți-ai făcut domul,
Mai păstorește-l Doamne-n stâna ta!

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu