PLOAIE DE TOAMNĂ
Parc-ale mele-s pustiile câmpuri
Şi ploile toate şi vechiul frunziş
Când fiara tristeţii răzbate prin simţuri,
Ecouri de bronz cad pe acoperiş
Ia-mi umbra de mână şi pleacă, femeie,
Păşi-vom desculţi pe-un tărâm nevăzut
Şi păsări de foc vor veni să încheie
Destinul născut dintr-un singur sărut
Tu lasă-te pradă doar gurii mele
Şi sânii tăi pradă mâinilor reci,
În ochi tu porţi bolta senină de stele
Eu port doar o ploaie nebună când pleci
Prin nourii negri doar gândul pătrunde
Iar păsări se frâng pe întinsele văi
Când toamna aprinde altare sub munte,
Toţi merii se culcă pe umerii tăi.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 