Noiembrie
În gara pustie e toamnă
albastrul absent mă condamnă,
prin ploaia uitată de-o oră
apusul încinge o horă.
În gara pustie e cânt
Și frigul m-apasă-n pământ.
Și arbori dansează pe șine,
de lacrimi sunt frunzele pline.
Doi nori le-adună suspinul,
sărutul le-aduce seninul.
Neliniști tot pleacă și vin
în dansul acesta străin…
Când luna se-ntoarce în noapte
și frunza se zbate spre moarte,
speranța se prinde cuminte
de-un ochi desfrunzit de cuvinte!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 