Pământ sacru
Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,
Când pâinea frământam cum frământam țărâna,
Pământul era sacru, cu mâna modelat,
Că Dumnezeu și muma se contopeau în una.
Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,
La miază-zi curgeau secatele izvoare,
Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,
Bolboroseau pâraie de lacrime amare,
PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,
și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,
Ne vindem precum Iuda pe-arginți din mâini străine,
Dăm glia sfântă a țării la furi și la ciocoi.
Ce jale, în morminte se răsucesc străbunii,
Povara e prea mare, e lutul mult prea greu,
Fă , Doamne, o minune, să mai renască unii,
Ștefan, Mihai, Corvin, cu crez în Dumnezeu.
Redactor: Ionuț Pande
Redactor șef: Mihaela Vaida
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 