Decembrie
Roi de fluturi argintii se rotesc, dansând în aer,
Primii fulgi se cern în noapte din al iernii moale caier…
E întuneric și la geamuri lumina încet se stinge,
Simfonia iernii albe ca într-un vis mă atinge.
Zăpada ușor se-așterne într-o liniște deplină,
Îmbracă totul în jur, în haină albă de hermină,
Este luna lui decembrie, cu dragi și Sfinte Sărbători,
Cu clinchet de clopoței și colinde până-n zori.
În casă e cald și bine… în sobă focul mocnește,
Sufletul cuprins de doruri, prin amintiri rătăcește,
Zilele demult trecute, se întorc ca prin magie
Și revăd cu ochii minții, scumpa mea copilărie.
Cu bradul împodobit și-arome de scorțișoară,
Retrăiesc acele vremuri… parcă pentru-ntâia oară…
Șterg în fugă două lacrimi, încercând ca să trec peste,
Iar afară ninge lin … parcă ar ninge-ntr-o poveste.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 