Angela Petre

Pentru că…


Întrebări, supoziții, frământări, gânduri, când realizezi că iubirea aceea rotundă, un întreg luminos ca luna plină, este jertfită. Debusolare, lacrimi „și sângele îți îngheață în vine”.
Vorbele se consumă mai mult în gând, viața vine cu surprize neplăcute, încât viitorul îți pare incert.
Dorința de uitare crește, pentru că demnitatea devine mai importantă decât orice. Degeaba mai dorești o revenire la viața dinainte, degeaba l-ai dori în suflet ca pe o minune, atâta timp cât aceasta „S-a rătăcit, e-un câine de pripas!” Renunțarea la rugăciuni a venit ca o acceptare a situației respective, trăind într-un consum emoțional și spiritual, arzând stins până totul s a transformat în cenușă și a trebuit să plece, să uite și să încheie cu acea suferință din dragoste.
Poate un nou drum, o nouă speranță va apărea la orizont… Felicitări, Angela Petre, pentru un poem emoționant, în care trăirile sunt maxime!
Florentina Savu

Angela Petre

Pentru că…

Pentru că încercam să înțeleg
De ce-ai fi vrut atunci să mai rămân?
De ce nu m-ai ales să-ți fiu întreg
Ci jertfă pe altarul tău akân…

Și totuși lacrima ți-am șters de dor
Cu palma mea, când, surghiunit de tine,
Priveai debusolat în viitor
Și sângele îți îngheța în vine.

Pentru că ne vorbeam mai mult în gând
Prin nevăzute punți curgea un râu,
M-asemănai c-o cruce pe pământ
Și totuși m-ai împins înspre desfrâu…

Ne-am despărțit cum spui, fără cuvinte,
Chiar m-a durut dar nu m-am plâns deloc
Fiindcă voiam să mi te scot din minte
Și de pe drumul tău să nu te-ntorc…

Acum, când mă dorești ca pe-o dojana
Și mă aștepți în fiecare ceas,
Minunea ce-o credeai fără prihană
S-a rătăcit, e-un câine de pripas!

Și nu s-a mai ascuns în rugăciune
Așa cum tu ți-ai fi imaginat,
Ci și-a ars viața ca pe un tăciune
Apoi și-a luat valiza și-a plecat…

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț