Zbor spre înălțimi
Sunt un bob de tină caldă,
Ce închide geana lunii,
Îngerii din cer îmi scaldă
Dorul în apă fântânii.
Dar mereu privesc înaltul
Și măsor cu dosul mâinii,
Cât de mare-mi este saltul
De la bob la coptul pâinii.
Îmi pun gândul temelie
Plămădindu-l pe Icar.
Îmi fac aripi de hârtie
Din ceaslov de anticar.
Și-nainte de cădere,
Mă voi odihni pe-o stea.
Am să-i cer o mângâiere,
Apă cosmică să-mi dea.
Și-i arăt cu ochiul veșted,
C-am zburat și nu-i păcat!
Dar mi-a fost gândul cam șubred
Și în cioburi am călcat.
Azi mă-nalț câte-o secundă
Pe o scară de poveste.
Cerul sufletu-mi inundă:
Zboru-mi doar o clipă este!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 