Suflete nemuritoare
Aron Moldovan
În zori de zi prin roua rece,
Demult, am alergat prin ea
Și-acuma văd cum timpul trece
Și cum se scurge viața mea.
Aș vrea ca azi să nu apună,
Să zbor pe vânt în sus spre Cer,
Să mă-nfrățesc cu sfânta lună,
Să-not în veci cu ea-n eter.
Privesc ades spre înainte,
Dar, roata se-ntoarce mereu
Și-mi vin în minte lucruri sfinte
Că sunt născut spre apogeu.
”DIN ORICE CLIPĂ TRECĂTOARE
ĂST ADEVĂR ÎL ÎNȚELEG”
Că-s suflete nemuritoare,
Acest destin nu pot să-l neg.
Mă-ntorc în visurile mele,
De-a pururi tânăr sunt mereu
Și-n univers zbor printre stele,
Acel nemuritor, sunt eu.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 