Ia-mă cu tine
Ia-mă cu tine, oriunde ai merge
chiar și prin ploile reci ce vor curge,
udând tâmpla mea albită de vreme
în care-ncolțesc și astăzi, poeme…
Ia-mă cu tine, culcă-mă sub pleoape,
doar așa îți voi fi veșnic aproape
dormind în noaptea gândurilor tale,
să numărăm toamnele ce curg agale.
Ia-mă cu tine, să-ți petrec pașii grei,
care se pierd pe ale toamnei alei,
răscolind gândul ce încă mai plânge
printre amintiri ce zborul ni-l frânge.
Ia-mă cu tine, nu te lăsa rugat,
pân’ la capăt de lume în dor pictat,
unde marea se zbate-n mii de valuri,
lăsând durerea iubirii la maluri.
Ia-mă cu tine, unde-i cald și-i bine
și mă ferește de iarna ce vine.
Ia-mă, ascunde-mă la pieptul tău blând,
de tot ce-i lumesc, chiar și de al meu gând.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 