Noaptea de iele
O noapte agitată în care ielele sale colindă „pe serpentine” făcându-și de cap, în timp ce liliecii bezmetici, iubitori de întuneric, își caută repere de hrană. Un cerb, ca un unicorn, „cântă în zadar”, nu prea fericit fiindcă și-a pierdut un corn „prin prunduri”. O mare învălmășeală și pe bolta cerească: o stea își pierde din strălucire și supărată va arunca peste pădure un amărât de ciulin, o oglindă își împrăștie cioburile prin univers, poezia însăși pare rănită, fluturii zboară și ei dezorientați în toate direcțiile, albine bete parcă devastează văzduhul cu „umbra lunii dintre nouri”. Abisul se vaită fiindcă simte totul ca pe un blestem aruncat peste el de ielele nopții, în timp ce „iubirile pierdute” se împrăștie și ele cu toatele.
O atmosferă încărcată, greu de suportat, cu gânduri fel de fel, cu trăiri fel de fel, atmosferă redată cu autenticitste prin folosirea atâtor elemente stilistice.
Felicitări, Camelia Marin!
Poeziile tale au substanță, miez și îți cam pun mintea la contribuție de fiecare dată.
Florentina Savu
NOAPTE DE IELE
Merg târâş pe serpentine ielele fără de vină,
Suflă prin tulpina ierbii un blestem cu aspre noduri,
Dintr-o noapte disecată liliecii se înfruptă,
Cântă în zadar şi cerbul cu un corn pierdut prin prunduri.
Vine şi o stea să-şi piardă praf şi pulberi printre rânduri,
De necaz îi zboară nopții un ciulin peste pădure,
Cioburi din oglinda strâmbă saltă-n sacre țonțoroiuri
Ars Poetica ciuntită sună praful de pe tobe.
Fluturii îşi pierd din aripi zvâcnetul de dor de roiuri.
În văzduh strălucesc țepii de albine lenevite
Care crapă-n ciudă-absurdă umbra lunii dintre nouri
Când se tânguie neantul de blestemul scurs din iele
Iar iubirile pierdute zboarā-n tăuri stoluri-stoluri…
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 