ÎN AJUN…
De Craciun doar ploaia ne îmbrățișează,
Peste mine curge, peste dor se-așază,
Peste tine, nu știu cum este acum…
Tu, așa departe, parcă-n alt tărâm!
Dinspre tine capăt seara o urare,
Palidă dovadă pentru neuitare,
Cui de-al lui Pepelea în sufletul meu,
Firimituri de hrană dragostei mereu…
Plouă peste toate ca un plâns în rugă,
Curgeri de lumină peste haina lungă
A durerii mute ce m-a-nfășurat…
Plouă în ajunul de tăceri trădat.
Îmi scrii ” Noapte bună!” sub un cer absent
Răscolești un zâmbet pe-un obraz prezent
Stabătut de palid dorul tău purtând…
Vine iar Craciunul, ploaie adunând.
Tac colindatorii jilăviți de ploi…
Parcă niciodată n-am fost amândoi,
Parcă fericirea a fost doar un vis
Împărțit în două pe un sens închis.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 