Iubita mea
Iubita mea, pădure desfrunzită
De toamna ce ne-a bântuit în vis,
Cu lacrimi de mireasă părăsită
Ne-au plouat ochii unui sfânt proscris.
Iubita mea, pădure înghețată
De iarna ce ne bântuie profund,
Ne-a nins argint din luna spânzurată
Deasupra unui hău fără de fund.
Iubita mea, pădure răvășită
De vântul ce ne-a spulberat hain,
Îmi ești destin, povară și ispită,
Un soare blând pe cerul meu senin.
Iubita mea, pădure părăsită
De îngerii cu aripi moi, de lut,
Frumoasă ca o zână adormită
Trezită de un prinț, cu un sărut.
Iubita mea, pădure troienită,
Ne bântuie zăpezile dintâi
Pe-altarul timpului mi-ai fost jertfită
Mi te alung și-ți spun să mai rămâi.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 