Mi se pare ” monumentală” poezia”Scrisoare”,de Lucian Blaga! Ea are o semnificaţie profund filosofică şi în acelaşi timp profund religioasă! Această scrisoare către mama cuprinde întreaga dramă a umanităţii! „Nu ţi-aş scrie poate nici acum acest rând/dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte /Şi-a trebuit să strig:Doamne, Doamne, de cine m-am lepădat? Înfiorător, cel care se lepăda de Isus era chiar unul dintre ucenici, pe nume Petru! Asta se întâmpla în „Vechime”, cu mult timp în urmă! Cocoşii au cântat de trei ori în noapte şi Petru s-a lepădat de Isus, ne-avînd curajul să-l susţină în prigonirea Lui pe nedrept!Acum întorcându-se la realitatea zilelor noastre, poetul vede în propria-i persoană(ca muritor de rând), omul care de multe ori în viaţă s-a lepădat de Isus! Ba mai mult în acest „dialog” cu mama consideră că menirea lui pe pământ, nu este doar aceea să existe, penru că ar fi”prea puţin”! Aspiraţia lui către misiunea pe care şi-o doreşte pe acest pământ este „strigătoare la cer”! Nu se vrea decât un „judecător ” al lucrurilor şi al oamenilor! Poemul este traversat de cea mai mare desnădejde, iar prăbuşirea poetului la picioarele mamei, precum „o pasăre moartă”, constituie apogeul dramei umane!
Scrisoare - Lucian Blaga
Nu ți-aş scrie poate nici acum acest rând,
dar cocoşi au cântat de trei ori în noapte-
Şi-a trebuit să strig:
Doamne ,Doamne, de cine m-am lepădat?
Sunt mai bătrân decât tine, mamă,
Ci tot aşa cum mă ştii:
adus puțin de umeri ,
şi plecat peste întrebările lumii.
Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină,
Numai ca să umblu printre lucruri,
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevărat şi care-i mai frumos?
Mâna mi se opreşte : e prea puţin ,
Glasul mi se stinge: e prea puţin,
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis?
Trupul meu cade la picioarele tale
greu ca o pasăre moartă!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 