Zăpadă de raiuri
Astăzi ninge ca-n rituri cu ecouri de floare,
Liniști mari luminează boabe mici de splendoare…
Flori de myrturi suave, flori din ler și flori dalbe
Își așteaptă-n potențe rotunjitele salbe.
Ninge ca o vestire, lin pășești în poveste,
Te cuprinde mirarea și te-ntrebi unde-ți este
Iureșul de-a pătrunde în tărâmuri promise,
Poate-n munți de mistere înălțate din vise.
Când mă ninge seninul, dorul vechi se trezește,
Se așează pe rugul ars de alb și-mi șoptește
Cu dor nou din iubirea care-n muguri abundă…
Nou cu vechi se îmbină, se-nfășoară în undă.
Ninge-aprins pe sărutul dat cu sete de-albastru
Și primit prin eterul ca un fulger maiastru…
Azi coboară din ceruri o cuprindere-ntreagă,
Mă dezleagă de gânduri și de timp mă dezleagă.
Clipa-n taină mă ninge, stol de-arginturi suave,
Ca o miere din aștri și din sfinte ostroave,
Nu îndur amânare, căci prezentul îmi cerne
O zăpadă de raiuri și de mantre eterne.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 