Dorință
Dă-mi Doamne iarnă fără de noroi
Când tot cerșim atâtea în neștire…
Și-n inimă iubire din iubire
Să se topească gheața dintre noi…
Dă-mi Doamne iarna ce-o primeam din cer
Când prunci eram, când așteptam minuni,
Și când zburam pe-aceleași rugăciuni
Cu stele prinse-n păr și lerui ler!
Topește Doamne iarna cea murdară
Din sufletele noastre insipide…
Și-n schimb zăgazul cerului deschide
Să ningă peste noi a doua oară!
Cu pace sfântă pe-un pământ de cruci,
Pe ziduri si-n tranșee flamuri albe…
Iar printre noi florile Tale dalbe
Și-o noapte de colind fără năluci!
Cu plugușor in suflet si pe strada,
Cu nuci in traiste si covrigi si mere,
Pe câmpul alb,miros de înviere
Iar in grădină oameni de zăpadă!
Iar când Te-o prinde iarna friguroasă
Cu săniuța Ta pe-același drum
Te așteptăm de-a pururi și acum
Să vii sa te-ncălzești la noi in casă!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 