Versul- punte între lumi
Autor Tanasă Costina
Mă cuprinde inserarea
Și abia mijiră zorii,
Îmi adun din lacrimi sarea
Dorințelor iluzorii.
Pe aleea-nsingurării
Gânduri se aștern în cale,
Disting la marginea zării
Umbra depărtării tale.
Vreau ca să cuprind cu firea
Necuprinsul unde dăinui
Și să-ți aflu nemurirea
Prin versul ce mi-l destăinui.
Din cuvinte fac o punte
Și-o agăț de ceru-albastru,
Versul tău să-mi fie frunte,
Cu lumina unui astru.
Dar oricât mi-aș da silința,
Eu n-aș putea să te ating,
Timpul ți-a semnat sentința:
Ești ca Zeus din Olimp.
„DIN ORICE CLIPĂ TRECĂTOARE
ĂST ADEVĂR ÎL ÎNTELEG,”,
Eu, doar o simplă muritoare,
Cu versul de etern mă leg.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 