Adriana Rușățeanu

VERDE CRUD
Un verde crud îmi invadează trupul,
În lutul meu dospesc inmuguriri.
Se-amestecă sfârșitul cu-nceputul,
Sub pleoape îmi zvâcnesc noi tresăriri.

Din palme mi se naște-o dimineață,
În talpă simt vibrând un răsărit,
Iubirea mă inundă și-mi dă viață,
Iar timpul pare atât de nesfârșit.

M-ajung din urmă herghelii celeste,
Caii de foc ce trag la Carul Mare,
Ma iau cu ei zburând ca în poveste
Si-n ochii tăi devin o întrebare,

Sau poate doar un gând ce nu-ți da pace,
Un tremurat de inimă și-atât,
O amitire persistând tenace
Pe cerul tău mereu nehotărât.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Un gând despre „Adriana Rușățeanu

Lasă un comentariu