Zmeura de Aur
Mi-ai spus să te uit, îți amintești?
De parcă uitarea-i o marfă,
ce-o iei de pe raft, o admiri, o plătești
și-o porți la gât așa… ca o eșarfă.
Mi-ai spus să te uit, mai știi tu, oare?
De parcă iubirea-i un fleac,
o haină uzată lipsită de culoare
de care pot oricând să „mă dezbrac”.
Mi-ai spus să te uit, că voi fi bine,
De parcă vorba ta mi-ar fi suflat
pe suflet, iar rănile deloc puține,
într-o clipită s-ar fi vindecat.
Mi-ai spus să te uit, că mai sunt alții,
De parcă asta caut, niște străine mâini,
eu ți-am fost fidelă ignorând bărbații
ce văzut în mine valoarea unei pâini.
Mi-ai spus să te uit, ce tragi-comedie!
Tu, actor mediocru așteptând un laur
vei primi răsplată, atunci când o să fie,
o binemeritată… Zmeură de Aur…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 