Clepsidra timpului s-a spart…
Clepsidra timpului s-a spart cu sunet mare:
Nisipul risipit l-a strâns în brațe vântul
Și-a adunat înalte dune pe-o cărare,
Pe unde, întristat, s-a rătăcit cuvântul.
Am strâns în palmă cioburile vechi și plânse
Și-am vrut să le lipesc în calde începuturi.
Dar m-am tăiat în resturile cu greu strânse,
Căci dorurile mi-au zburat pe-aripi de fluturi.
Atunci, în rana mea de vreme-ndepărtată
A apărut o floare cu zăpezi pe frunte,
Ce-a pus cu greu nisipul în clepsidra spartă,
Trecând prin suflete grăunte cu grăunte.
Când timpul ostenit s-a așezat să cearnă
Din nou secundele din ceasul unei ere,
Iubirea mea deja era în plină iarnă
Și se-ascundea fugind în tainice unghere.
Eu nu mai pot nisipul să-l fac piatră rară
Și nici copil nu pot să fiu din nou acasă.
Șederea noastră pe pământ e temporară,
De-aceea, clipa e atât de prețioasă!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 