Prea multe ninsori
Prea multe ninsori cad în noi,
În jocul iernii de-a zăpada
Încremenită e cascada
Întrebărilor ascunse-n sloi!
Prea multe răspunsuri voalate
În mocirla orașului gri,
Amurgul începe-a-nnegri
Decorul pe străzi luminate.
Prea mulți dependenții de ziduri,
Libertatea mării zdrobește,
Vântu-n obraz șfichiuiește
Brăzdandu-ne iarna sub riduri!
Prea mult bâlciul prin târguri,
Singur în iesle pruncu-am lăsat,
Că noi mai avem de umblat,
Colinda s-o ducem prin burguri!
Prea mult sărbătoarea mă strânge,
Țurțurii pică sub streșini,
Brazii-și strivesc tămâia-n rășini
Când lacrima singură-mi plânge.
Dar alb, nu-i prea mult să-nvelească
Vlăstarii mijiți sub zăpezi,
Și muguri sub frunze grămezi,
Ninsoarea în miei să renască!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 