Izvorul din Carpați
Câmpii și codri își dau mâna
Gemând de-otrăvi și dezbrăcări,
Căci lupi flămânzi ne păzesc stâna
Și pribegim în patru zări…
Azi, văi și lunci trâmbiță jalea
Urcând spre inima de munți,
Străbunii-n ceată-i ațin calea
Și-o-ngroapă-n mirul de sub frunți.
Se-ntreabă Vlad privind dragonul
Și crucea desenată-n piept,
Cum țepile-i n-au tras oblonul
Peste-al hoției strâmb precept?
Mihai ne-a pus la brâu, Carpații,
Iar Turdei țărna i-a sfințit,
Să fim uniți la greu, ca frații,
Nu neam, de-o boare, risipit…
Ctitor de școli și noi răzoare,
Cuza și-ai săi din ”48″,
Plâng idealuri, scumpe-odoare
Ce-au înflorit dar nu le-am copt…
Veniți din Olt și de pe Crișuri
Spre templul din culmi de Carpați
Prin mărăcini, spini și hățișuri
Urcați, duh sfânt să respirați!
Din mal de Nistru și Suceavă,
Toți în sumane și ițari,
Veniți, ca să scăpăm de pleavă,
Să fim ce-am fost ori și mai mari!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 