TRECEAM PE LÂNGĂ NUNTA DE ARGINT
A început să-ți semene iubirea,
nu știu de este ea sau de ești tu,
cred c-am ratat aseară întâlnirea,
părea să fie doar un rendez-vous,
Dar tu mi-ai așezat pe noptieră
poemele lunatice cu noi,
dansând un menuet din altă eră,
când reveransul se-mpărțea la doi.
Le-am urmărit uimită, reverența
și am întins, sfios, un evantai
unei duduci care-a pierdut cadența
și a roșit când, tandru o priveai.
Au mai dansat apoi, perechi, tangoul,
zarazele cu craii lor de pică,
dar ai aprins țigara și… platoul
s-a luminat, de parcă le-a fost frică.
Turnaseră o scenă de film mut;
Regizorul ceruse un absint,
Voia să se reia. ,,De la-nceput!”
Și-a decupat doar nunta de argint.
Când s-au trezit frumoșii mei lunatici,
Erau într-un album pe-o etajeră,
Zâmbindu-și grațioși și enigmatici…
Un reverans în altă manieră.
Târziu, ai stins o ultimă țigară,
Sorbindu-ți picătura de absint
Și-ai pus pe fruntea nopții o tiară
Din recuzita nunții de argint.
Eu semănam cu ultima țigară
care ardea tăcut în scrumieră,
uitată lângă o cafea amară
c-un semn de carte pe o noptieră.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 