Lângă teiul sfânt
Raze cad ușor pe fruntea-mi aplecată printre rime,
Lângă teiul sfânt ce-n veacuri duce dorul tău, Emine!
Tu, Luceafăr din înalturi, dintr-a stelelor mulțime,
Mai arunci câte-o privire, scăldând ramuri în rubine…
Teiul parcă simte-n transă al iubirilor sărut,
Freamătă încet din frunze, mulțumind Domnului Sfânt
Pentru zilele senine, renăscute din trecut,
Legănându-și vesel creanga, chiar de trupu-i mai cărunt.
Prind divina adiere, coborând acum pe-o carte,
Citesc rime, scufundat în măreața pomenire,
Tu ai fost la căpătâiu-mi zori de file luminate,
Mai rămân la pas cu tine, cinstind marea ta iubire…
Te păstrez ca pe-o icoană și te țin la pieptul meu,
Tu, Luceafăr blând din ceruri, strălucind peste milenii,
Pentru limba cea română ești titanul Prometeu,
Mă închin sub teiu-ți falnic, cu o tolbă de smerenii !
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 