Încotro…
Soldaţi de plumb pe cer aleargă
Şi-aruncă suliţe de apă
Peste o lume ce buimacă,
Îşi duce sufletul pe targă.
Muşcaţi de suferinţe grele,
Părem roboţi intraţi în transă,
Când răul arde ca o ansă,
Schimbând sinapsele-ntre ele.
Spre inimă sunt circuite
De ego scurtcircuitate,
Iar minţile sunt conectate
Doar la conştiinţe ruginite.
Şi-n lumea asta nelumească,
Cu toţii plângem doar în gând,
Iar la paradă rând pe rând,
Ieşim cu zâmbetul de mască.
Văd şerpi ce înnegresc zenitul,
Pe cer s-a înteţit furtuna,
Soldaţii plumburii-şi dau mâna,
Iar omenia-şi dă sfârşitul.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 