Unirea
Ionuț Pande
Există în timpul oricărui popor momente numite „de aur”
Când neamului tot îi revine onor să fie destinului faur,
Istorii ne-nvaţă că trebui ales un drum ce nu are întoarceri,
Eroii se-adună cu subînțeles, e vremea de multe prefaceri.
Mihaiul și Tudor, Costache Negri, Rosetti, Grigore Bengescu,
Bălcescu, Șaguna și Alecsandri, Avram, Nicolae Golescu,
Bărnuțiu, Cipariu și Laurian și Gheorghe Sion, Heliade,
Magheru, Moruzi și Tell Christian și Cuza și alte pleiade
Au pus temelia unirii de neam, un stat românesc cu „Prinţipii”,
Iar cei ce veniră făcură Divan, se scaldă poporul în vipii,
Țărani, târgoveţi și boieri și burghezi venit-au cu toți ‘n-Adunare
S-aducă puterilor vremii dovezi că Țara e Una și Mare!
Moldova, Valahia merg laolalt’, e sufletul numai o vrere,
Alesul e Cuza-n Moldova și-un alt , ei nu, Bucureștiul nu cere!
La Mitropolie pe Deal aștepta cu inima-n goană tot omul,
Iar Kogălniceanu rostește așa:-E Cuza Alesul, e Domnul!
Și vesel poporul se-adună în dor, e Hora Unirii în cuget,
Spectacol pe uliți, se strigă în cor și e bucuria nepreget:
Trăiască-ne Domnul! Români să-nchinăm, cu roua în gene, pahare
‘N-o mie opt sute cincizeci și nouă, douăzeci și patru Ianuare!
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 