Amintire vie
de Julia Dragomir
*
Din desișul de-amintiri
Te chem încă o dată
Să alini apele tulburi
Ce sufletu-mi adapă.
*
Să-mi vorbești despre întinderi
De mări nemăsurate,
De Steaua Nordului să-mi spui
Și de simțiri curate.
*
Să îmi șoptești cald la ureche:
“Mai stai încă o clipă”
Și clipa s-o prefaci vecie
Și vis cu o aripă.
*
Dar ai plecat pe-o cale lungă
Și fără de întoarceri,
Iar marea azi suspină-n undă
Și-n clipă nu-s prefaceri.
*
Te-ai dus pe calea neumblată,
Iar sufletul meu geme
De dor, de depărtare crudă
Și tot ce pot să-nsemne.
*
Din când în când privesc pe geam
Spre steaua ce cătarăm,
Să știi că-n suflet încă am
Iubirea ce-o purtarăm
*
Și că oricât de lungă-i viața
Ce-o am de viețuit,
Aștept încă și-acum chemarea
Ce-atunci am auzit.
*
Și raze vii în unde limpezi
Dau viață amintirii,
Cu șoapte iar mă împresori,
Îmi ești al nemuririi.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 