De n-ar fi Eminescu
De n-ar fi Eminescu, nici noi n-am fi români,
Credința n-ar fi soare și ne-am numi păgâni,
Din ale vremii valuri nu s-ar mai naște stele,
Și-ar îngheta pe buze cuvintele rebele.
De n-ar fi Eminescu, s-ar ofili speranța,
Iar murmurul pădurii și-ar pierde importanța,
Cu sufletu-n ruină, cuprinși am fi de teamă,
Ecoul ni s-ar pierde, iar viața-ar fi o dramă.
De n-ar fi Eminescu, nici apele n-ar plânge
Eroii de sub glie ce au plătit cu sânge,
Ca-n zare ciocârlia să își înceapă cântul
Prin picurii de ploaie ce biciuie pământul.
De n-ar fi Eminescu, n-ar fi nici floarea-albastră,
S-ar tângui o doină în noapte, la fereastră;
Frumosul nu s-ar strânge, buchet în poezie,
Iar șoaptele s-ar pierde în clipa străvezie.
De n-ar fi Eminescu, ar suspina o țară,
Noian de neputințe în noi s-ar naște iară
Pe cer nu ar straluce luceafărul în noapte,
Iubirile s-ar pierde în sânul unei șoapte.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 