MĂREȚE UMBRE
Traistaru Luminita
(Poezia zilei, 23 ianuarie 2024)
Poeta își amintește cu nostalgie de vremurile de altădată, vremuri cunoscute din istorie, cu „mărețe umbre” ale unor voievozi și conducători patrioți care cu prețul sângelui și-au apărat glia și neamul, ceea ce astăzi nu mai pare a fi la modă, astfel că „Mândria ce-au lăsat-o, în vremuri negre piere”.
Până și dangătul clopotului plânge de mila tuturor, bătând tot mai tare spre a fi auzit „printre stele” de toți acei străbuni de ispravă, „acum cu sfinții frați”.
Toată această tristețe, tot acest plâns îi inundă poetei pieptul, iar atunci cànd scrie simte cum o dor toate fărădelegile care au loc în țară, cum o dor ogoarele pe care cresc ciulinii nepăsării, o doare „Bărăganul cu inima pustie”, până și cerneala cu care își așterne focul inimii pe coala de hârtie o doare.
Vede multe locuri superbe în drumul său, locuri pe care zac în nepăsare vestigii ale unui trecut glorios. Astfel durerea crește, ia amploare determinând-o să invoce numele unor mari personalități istorice, oameni ce au luptat și s-au jertfit pentru binele neamului din care au făcut parte: Mihai, Ștefan, Corvin, atenționàndu-i: „Priviți la degradarea și chinul țării noastre!” O nepăsare parcă tot mau grea s-a lăsat ca un nor răzbunător peste chipul țării, peste Prutul a cărui apă s-a Sărat de atâtea lacrimi plânse de frații noștri moldoveni:
„Veniți, mărețe umbre, salvați țara de moarte!”
Felicitări, poetă Luminita Traistaru, pentru un poem mobilizator!
Florentina Savu
Mărețe umbre
Luminita Traistaru
Din bolta înstelată privesc mărețe umbre,
Cum marea lor iubire se-neacă în durere,
Cum zilele se arată din ce în ce mai sumbre,
Mândria ce-au lăsat-o, în vremuri negre piere.
Bat clopotele-n dungă pe tâmpla țării mele
Chemând la liturghie românii adevărați,
Iar glasul lor puternic străbate printre stele
Pân’ la străbunii mei, acum cu sfinții frați.
Apoi coboară-n mine și vai ce rău mă doare!
Mă doare și cerneala ce curge pe hârtie,
Mă dor în piept ciulinii crescuți peste ogoare,
Mă doare Bărăganul cu inima pustie.
Privesc vestigii sacre,lăsate în ruine
Și simt cum mă străpunge durerea printre coaste,
PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MiHAI, STEFAN, CORVINE!
Priviți la degradarea și chinul țării noastre!
Altarul se încovoaie sub nepăsarea rece,
În Prut se îneacă sarea din pleoapele uscate,
Las lacrimile lunii în mine să se înece,
Veniți mărețe umbre, salvați țara de moarte!
Redactor: Florentina Savu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 