RISIPIRE
În fiecare zi
murim câte puțin,
fără să știm,
ne înălțăm către soare
în adâncul pământului
hăul e plin
de noapte, de nesomn,
de-ntrebare…
În prăpastia deschisă
deodată în noi,
cad păsări ucise
de lacrimi amare,
mă întreb dacă totul
se împarte la doi
când alunecă nisipul
în mare.
Și azi m-am ridicat
deasupra ierbii, puțin
pluteam ca o izbândă
în văzduh către mare,
pe umeri cerul
pe care îl țin
s-a risipit ca un duh
pe cărare…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 