Nicoleta Lupu

PĂMÂNT SACRU
Nicoleta Lupu
(Poezia zilei, 14 ianuarie 2024)

Amintiri despre un trecut zbuciumat, când tot românul era animat de Credință și de patriotism, când singurul țel al tuturor era de a-și păstra „pământul sacru”, de a nu-l lăsa pe mâna prădătorilor, de a lupta pentru libertate și independență. Mulți oameni și-au dat viața în timpul atacurilor dușmane, care ne râvneau pământurile și astfel mormintele s-au înmulțit, îmbrăcând „făclii de jale” iar lacrimile au curs „pâraie” peste acele morminte. Poeta invocă amintirea unor eroi din vechime, precum Mihai, Ștefan și Corvin, îi strigă pe nume să le spună cât am devenit de lași și cum „Ne vindem precum Iuda pe-arginți din mâini străine” și ne pierdem pământul fără a opune vreun pic de rezistență. Autoarea este convinsă că în morminte „se răsucesc străbunii”. Tocmai de aceea îl invocă pe Dumnezeu să facă El „o minune, să mai renască unii”, „cu crez în Dumnezeu”, așa cum au fost și acei eroi, la amintirea cărora apelează acum. Adevăruri dureroase, cu care ne confruntăm tot mai mult în aceste vremuri atât de tulburi, când parcă toate merg anapoda.
Felicitări, Nicoleta Lupu, pentru mesajul transmis!
          Florentina Savu

Pământ sacru
Nicoleta Lupu

Aveam cândva pe soclu un țel întemeiat,
Când pâinea frământam cum frământam țărâna,
Pământul era sacru, cu mâna modelat,
Că Dumnezeu și muma se contopeau în una.

Când ne călcau dușmanii pământurile-ntinse,
La miază-zi curgeau secatele izvoare,
Mormintele-mbrăcau făclii de jale aprinse,
Bolboroseau pâraie de lacrime amare,

PRIVIȚI MĂREȚE UMBRE, MIHAI, ȘTEFAN, CORVINE,
și-aduceți deșteptarea, văzându-ne cum noi,
Ne vindem precum Iuda pe-arginți din mâini străine,
Dăm glia sfântă a țării la furi și la ciocoi.

Ce jale, în morminte se răsucesc străbunii,
Povara e prea mare, e lutul mult prea greu,
Fă , Doamne, o minune, să mai renască unii,
Ștefan,  Mihai, Corvin, cu crez în Dumnezeu.

Redactor: Florentina Savu

Director editorial: Camelia Corina Boț