FULG ZGLOBIU MI-A PLÂNS OBRAZUL
Ninge iarăși ca-n poveste în orașul dunărean,
Hora fulgilor de nea se încinge în văzduh,
Vântul, plin de energie, îi trimite tăvălug
Să îmbrace frunți înalte cu o cușmă și suman.
Îmbrăcați la patru ace, în frac alb, strălucitor,
Arborii, semeți, așteaptă să vină regina- iarnă,
Norii-și scutură desaga, covor moale să aștearnă,
Soarele, slăbit, se plânge, toate razele îl dor.
Mogâldețe de copii cu năsucuri înghețate
Își arată măiestria făcând oameni din zăpadă,
Bulgări albi zboară prin aer, s-a stârnit o ambuscadă,
Copilașii râd, aleargă, cu fețele-mbujorate.
Am ieșit să-ntâmpin iarna care mi-a albit pervazul.
Din trecutu-ndepărtat au năvălit peste mine
Amintiri de altădat’, când mă troienea cu bine.
În nostalgică-alinare, fulg zglobiu mi-a plâns obrazul.
Autor Tanasă Costina
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 