GRAȚIOASĂ, FLOAREA DE CAIS
Frumoasa mea, de ce te-ascunzi în tine
Ca fructul dulce-n floarea de cais?
Ce brume, floarea în cătușe ține
De parcă-n al ei timp te-a circumscris?
Copila mea, nu-i iarnă precum frigul,
Dar nu uita, ia-ți turmele de fluturi
Și suie-te, când râul rupe digul
La verdele înaltelor ținuturi
Unde te-așteaptă florile de stâncă,
Răbdarea pietrei să îți dăruiască
Și să te-nvețe că lumina, încă
Se-aprinde-n vatră cu amnar și iască.
În crisalidă fluturele crede
Că nicăieri nu poate fi mai bine,
Va ști ce-i zboru-atunci când o va pierde,
Dar fluturii n-au amintiri ca tine.
Abia când crisalida se deșiră
În firul ei prelungul, de mătase
Va învăța că florile respiră…
Știa cândva, dar, poate poate că uitase!…
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 