Ion Sorescu

Durere

Plecaţi, unde-am văzut cu ochii,
Răpuşi de suferintele din tară.
Ne cresc orfani, copiii şi nepoţii.
Suntem doar lacrimi care dau pe-afară.

Am părăsit părinţi şi satu-n care,
Copilăria moare răstignită.
Pe uliţi urlă câinii a-ngropare
Şi totul e o ceaţă, zdrenţuită.

În suflete mai pâlpâie credinţa
Că-n marea lui iubire, Dumnezeu
Va zguduii din temelii conştiinţa
Nebunilor, ce ne-au abandonat mereu.

Haideţi acasă, trupuri părăsite,
Cu inimile arse de dureri.
Suntem cu toţii umbre, obosite.
Noi rătăcim pe-afară, ceilalţi pe nicăieri.

Redactor: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu