Niciodată…
Pande Ionut
Niciodată devreme, niciodată târziu
Să iubești o sirenă, să te-ntinzi un pustiu,
Să te-adapi dintr-o viață, să te-afunzi în suspin,
Ca o arcă pe ape, ca un trup într-un scrin.
Niciodată vioară, niciodată pelin,
Să te sufle doar vânturi printr-un suflet hain,
Să te-nvârtă pe deget un destin nemilos,
Să te coasă cu inimi universul pâclos.
Când o fiară te strânge într-un ochi furios,
Și o muzică aspră, în arcusul tăios,
Te preschimbă în floare, te apleacă-n pământ,
Să te cânte aezii și să mori în cuvânt…
Niciodată o sete prea adâncă-n fântâni,
Niciodată o ușă prea înfiptă-n țâțâni,
Doar culcat pe o cergă, sub un cer străveziu,
Cu o mână de oase într-o mină de viu;
Niciodată devreme, niciodată târziu.
Când te macină-n soare întunericul orb,
Să-ți ascunzi nerăbdarea într-o pană de corb,
Ce se zbate pe prunduri, ca un timp în sicriu,
Niciodată devreme, niciodată târziu…
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 