Vestirea dincolo de viață
De după poarta cea cerească,
Din țara ce v-a fost lăcaș,
Cu stol de slovă românească,
Înalț văzduhului răvaș,
S-apropii ce vă e departe:
Moldovă, Chișinău, Carpați.
Destul că granița desparte
Atâtea suflete de frați!
Cu plânsul roaselor istorii,
DIN BASARABIA VĂ SCRIU –
Frumoasa ce-au uitat-o zorii
Pe-un colț de noapte plumburiu.
Se zvârcolesc viteji cu zale,
În cripta vechiului pământ,
Ies umbrele voievodale
Să lupte pentru plaiul sfânt.
Își lasă fulgerul lumina
De la apus, la răsărit,
Din Dorohoi pân’ la Tighina,
Peste meleagul cel ciuntit,
Ca tunetul, cu ton sinistru,
Venit din guri de dumnezei,
Să strige între Prut și Nistru,
Cahul, Soroca și Orhei
Vestirea dincolo de viață,
De-a face două jumătăți
O Românie dodoloață
Și zid aceleiași cetăți.
Lăsați ca lacrima să cadă
În lunecări de calde ploi,
Că, poate, tunete-n cascadă
Vor curge vestea peste noi!
Rugați, cu poezie, zeii
Să nu ne lase,-așa, ologi,
Conduși șontâc de toți mișeii
Și de nevolnici demagogi!
Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 