Ziduri albe
M-am trezit în albul iernii
Nu puteam să respir decât alb
Nu puteam să văd decât alb
Albul acela strălucitor
pe care îl auzi cum scârțâie sub bocancii grei
atunci când alergi gâfâind
pe drumul către casă.
Copacii erau albi, păsările erau albe,
literele acelea negre, rotunde dispăruseră și ele.
Au râmas în mâini
câteva scrisori albe mototolite.
Pe liniile din palmă se vedeau tălpile
lipite de zăpadă.
Colindul abia se auzea
dintr-o casă veche cu ziduri scorojite…
Cuvintele zburau pe lângă mine
până când am deschis ochii
În mijlocul zidurilor albe
timpul devenise orb.
Redactor: Relu Popescu
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 