Hoinară prin ceruri
– Mira Minu-
O petală de-anemonă, sus, spre ceruri hoinărea
Cu un gând rebel, dar sincer, de-a cunoaște și-altă stea
Alt tărâm de a străbate, cu dezvăluiri de sens
E și asta o menire …de-a zburda prin univers …
Primul hop a fost eterul, ca un aer tot mai tare
Absorbită-n vidul care impunea o transmutare
Petăluța se transformă într-o pulbere subtilă
Congruentă, totuși, dânsa licurea ca o pupilă
Și pupila, tot mai ager, deschidea către lumină
Toată inima-i, ce, fluturi, au găsit-o fără vină
Primavara era-n toiuri, dar a întalnit-o, zice
Ca un gând, idee pură, apărută din matrice
Și-a rugat-o cu ardoare, să răsufle mai domol
Căci zburătăcita floare din petale face stol
,, – Primăvara, tu, domniță, blândă măngăiere-mi fii
Să te-mbrățisez în tihnă, cu parfumurile-ți mii!”
Afirmându-și existența în acea nobilă sferă
Găndul pur clipi din gene spre micuța efemeră
,, – Te întoarce-n arca strâmtă a materiei avide
De râmai mai mult în ceruri, păzitorul te-o divide!
Ce simți tu că-i primăvară, e de fapt o rotunjire
A conceptului de viață angrenat în devenire
Făurit de Creatorul unei Clipe inelare
În cuantica izbire a atomilor de floare”
Petaluța de-anemonă, s-a sfiit cât s-a sfiit
Dar de-acum și-a prins curajul, de-a pretinde alt sfârșit
Un curaj așa de mare răsplătit este de zei
S-a întors la alipirea inimii … de taina ei!
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 