CUVINTE NISIPITE Acromatic
Te îndepărtezi din ce în ce mai mult,
Albastrul tău nu îl mai pot atinge,
Cum se îndepărtează cerul de pământ,
Albastrul tău în noapte nu se mai distinge.
Zâmbeai și zorii apăreau la geam,
Cu valuri line îmi inundau mansarda.
Zâmbeai și cât de fericiți eram
Când măsuram cu pasul toată strada.
Te îndepărtezi din ce în ce mai mult,
Albastrul tău se învăluie în gri,
Se amestecă cu negrul absolut
Ce-mi poartă pașii-n noapte pe străzile pustii.
Ridici cetăți monumentale,
Castele de nisip cu ziduri pân’la cer,
Iar între cărămizi liant un pumn de sare
Amestecat cu zâmbet efemer.
Te îndepărtezi din ce în ce mai mult,
Albastrul tău dispare ca un fum.
O pasăre găsește între ziduri așternut,
O alta calcă șchiopătând prin sâmburii de drum.
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 