Inocență
În palma mea păstrez sărutul tău
Pecete de iubire-n pumnul strâns
Un nufăr alb, seif de nepătruns
Al cărui cifru îl cunosc doar eu.
Din ochii tăi răsar mărgăritare
Cu străluciri de soare-n bob de rouă,
Plantate lângă suflet să le plouă
Când îmi șoptești că nu-s eu ca oricare.
Sărutul tău îl simt pe tâmpla dreaptă
Se ține strâns ca floare-n vârf de stâncă,
Ca o redută ne-nfruntată încă, .
În timp ce tâmpla stângă mai așteaptă.
Pe creștet stă să zboare el, sărutul,
Flutur de noapte merge spre lumină
În nopțile târzii cu lună plină,
Din scurta-i viață prețuind minutul.
Cu gândurile strânse într-o carte
Dispusă sunt să-ncerc teleportarea,
Ori să mă-ntorc la fel cum face marea
În plin reflux, mânată-n val departe.
Într-un vârtej de flori iscat din vânturi
Cortinele se trag, clipa se stinge,
Când primăvara mărul floarea-și ninge
Pe amintirea primelor săruturi.
Redactor: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 